Mereu am fost priviţi de sus de către marile puteri, indiferent că e vorba de sport, politică, economie.
Şansele de calificare ale naţionalei noastre la vreun turneu de talie mondiala sau europeană sunt din start nule, dacă e să ascultăm declaraţiile adversarilor noştri, sau e suficient să ascultăm comentariile lui Balint, care joacă rolul unui realist şi afirmă că nu prea avem şanse însă v-om crea careva surprize plăcute…unde eşti tu Dobrik Doamne…
Ei, de la vorbe pâna la fapte e un drum lung, urmează să vedem cât de veridice sunt declaraţiile lor.
Eu personal cred că avem şanse mari de a ne califica la Europenele din 2012 „de peste gard”.
Propun să analizăm puţin adversarii…
SAN MARINO – o echipă modestă, cu un palmares la fel de modest.
O singură victorie şi aia într-un meci amical contra Liechtenstein-ului.
S-au remarcat doar prin cel mai rapid gol marcat în calificările pentru Campionatul Mondial din 1994.
Doar 8,3 secunde i-au trebuit lui Davide Gualtieri, pentru a deschide scorul în ultimul meci, contra naţionalei Angliei.
Concluziile le trageţi singuri privind şansele de calificare ale acestei echipe, mergem mai departe.
UNGARIA – o echipă care a scris istorie de-a lungul timpului reuşind să-şi menţină invincibilitatea 31 de meciuri consecutive , nici mai mult nici mai puţin de 4 ani, din 14 mai 1950 până în 4 iulie 1954.
Am dat piept cu ungurii de 5 ori, reuşind o singură victorie(3:0 / calificări Euro 2008),
2 înfrângeri şi 2 remize.
Victoria categorică de acum 2 ani de pe teren propriu, mă face să cred că se va repeta , asta pentru a echilibra puţin balanţa meciurilor disputate împotriva maghiarilor.
FINLANDA – în afară de faptul că este cunoscută mai mult ca ţara de baştină a lui Moş Crăciun, şi al telefoanelor mobile Nokia, pe plan fotbalistic nu a reuşit mare lucru de prin 1907 până în prezent se poate lăuda doar cu locul 4 la Jocurile Olimpice de vară din 1912 desfăşurate în Stockholm.
În campania de calificări pentru Campionatul Mondial 2010, au avut o evoluţie foarte bună, 5 victorii, 3 remize şi înfrângeri.
Au fost singura echipă care nu a pierdut pe terenul naţionalei Germaniei.
Am jucat cu ei 2 meciuri contând pentru calificările Euro 2000, reuşind o remiză pe teren propriu, şi un 3-2 în deplasare, deci un motiv în plus pentru a ne revanşa, chiar dacă sunt clasaţi cu vreo 40 şi ceva de poziţii mai sus decât noi.
SUEDIA – echipa care şi-a lăsat amprenta asupra “palmaresului” echipei noastre. Cea mai mare înfrângere de la suedezi vine , un 6-0 alb, sec, spuneţi-I cum vreţi, care trebuie revăzut în aceste calificări. Ambele meciuri disputate cu ei s-au soldat dramatic pentru noi.
OLANDA – ţara lalelor şi a lui Van Basten, Rud Gulit revine în Moldova.
Memorabil meciul din Tiraspol atunci când cu puţin noroc, sau poate cu un portar ceva mai bun puteam să batem “portocala mecanică”.
Am pierdut ambele meciuri (1-2 şi 5-0) dar am rămas până în prezent cu mândria noastră, cu acel gol reuşit de Vadim Boreţ, gol care avea să ruleze pe întreg mapamondul zile în şir.
Vrem o revanşă pe terenul din Chişinău, care printre altele tot de ei, de olandezi este finanţat, dar cu siguranţă nu se vor simţi ca acasă.
Deci, se poate, nu ? )
O săptămână reuşită.
